MIHAI EMINESCU
In acelasi an mai apar inca cinci poezii.Din 1866 pana in 1869 sunt anii de cunoastere. prin contact direct a poprului,a limbii,a obiceiurilor si a realitatilor romanesti.A continuat sa-si continue studiile dar nu-si realizeaza proiectul.Intre 1869-1872 este stdent la Viena.Urmeaza Facultatea de Drept si Filozofie.Se imprieteneste cu Ioan Slavici si o cunoaste pe Viorica Micle.Incepe colaborarea cu revista "Convorbiri Literare",deputeaza ca publicist in ziarul "Albina"
In 1872-1874 este student la Berlin ,iar Junimea ii acorda o bursa cu conitia sa-si ia doctoratul in filozofie.Urmeaza cu regularitate doua semestre dar nu se prezinta la examene.Se intoarce in tara la Iasi ,iar intre 1874-1877 este directorul Bibliotecii Centrale.,profesor suplinitor,revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui,redactor la ziarul"Curentul din Iasi".Continua sa publice in "Convorbiri Literare",devine bun prieten cu Ion Creanga ,pe care-l determina sa scrie si-l introduce la Junimea.Situatia lui materiala era nesigura,are necazuri in familie si se indragosteste de Veronica Micle.
In 1877 se muta la Bucuresti .In 1880 este redactor sef la revista"Timpul".Desfasoara o activitate publicistica extraordinara care-i ruineaza sanatatea.Acum incepe sa scrie marile lui poeme.In 1883 poetul se imbolnaveste si este internat in spital.In luna decembrie ii apare volumul Poezii cu texte selectate de Titu Maiorescu.
In 1883 si 1889 sunt anii de boala.Practic nu scrie nimic sau foarte putin.Mihai Eminescu se stinge din viata la 15 iunie1889.Este inmormantat la Bucuresti in cimitirul Bellu.
MARILE TEME SI MOTIVE ALE CREATIEI
EMINESCIENE
-Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie
-Memento mori
-Scrisoarea III
-Glossa
-Luceafarul
-ScrisoareaI
-Melancolie
-Dorinta
-Sara pe deal
-Revedere
-Mai am un singur dor
-Lacul
-Floare albastra
-Pe langa plopii fara soti
-Calin file din poveste
-Somnoroase pasarele
-Ce te legeni...
-Doina
-Scrisoarea IV
-Scrisoarea V
-Epigonii
-Fat Frumos din lacrima
-Calin nebunul ........
IOAN LUCA CARAGIALE
Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cîntăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Ioan Luca Caragiale s-a nascut la 1 febroarie 1852,in satul Haimanalele.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești.În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luîndu-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie.L-a cunoscut pe Eminescu cînd tînărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly.
În august 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, a fost conducător al ziarului Națiunea română.I.L. Caragiale a fost, printre altele, și director al Teatrului Național din București.De la debutul său în dramaturgie (1879) și pînă în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Se poate afirma că destule dintre adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale se datorează și calității sale de junimist și de redactor la conservator-junimistul ziar Timpul (1878 - 1881). Prima piesă a dramaturgului, O noapte furtunoasă, bine primită de Junimea și publicată în Convorbiri literare (1879), unde vor apărea de altfel toate piesele sale, a beneficiat, la premieră, de atacuri deloc neglijabile.În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul în Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe.
În acelaşi an s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete.
În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889, Caragiale a înființat revista umoristică Moftul român, subintitulată polemic “Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”. Începînd cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicînd caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schițe caragialiene, Moftul român s-a dovedit și un organ literar.În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză.
ACTIVITATEA CREATOARE:
-O scrisoare pierduta
-D-ale carnavalului
-Napasta
-In vreme de razboi
-D-l Goe
-Vizita
-Conul Leonida fata cu reactiunea
-La hanul lui Manjoala
-Doua loturi
-Bubico.................
IOAN SLAVICI
Din cauza lipsurilor materiale, parintii considera ca ajunge cat
invatase si ca se putea angaja "scrietor la vreun notar", dar ambitiosul
tanar se inscrie in toamna anului 1868 la Facultatea de drept a
Universitatii din Budapesta. Aici este uimit de slaba pregatire a
profesorilor, care vorbeau stricat limba maghiara, ei fiind in
majoritate nemti. Dezamagit de mediul universitar si chinuit de
neajunsurile materiale, Slavici se intoarce in Ardeal si se angajeaza la
notarul din Cumlaus, sat vecin cu Siria. in aceasta calitate, Slavici
are o relatie directa cu oamenii si recunoaste ca: "eu tot am invatat ()
neasemanat mai multe decat la Universitatea din Pesta, caci traiam in
cea mai stransa legatura cu lumea cea adevarata si vedeam in fiecare zi
lucruri care ma ajutau sa cunosc oamenii si impregiurarile dupa
adevarata lor fiinta", experienta ce se va reflecta in intreaga sa
opera.
In 1869, printr-o ciudata imprejurare, ajunge la Viena ca student in
anul al doilea al Facultatii de drept, facandu-si aici si stagiul
militar. il cunoaste pe Mihai Eminescu, de care nu se mai desparti timp
de trei ani, pana in 1872, cand poetul paraseste definitiv Viena. intre
ei s-a consolidat o prietenie intelectuala, Eminescu descoperind in
Slavici un fin observator al sufletului omenesc, indemnandu-1 sa scrie,
chiar si in "sirieneasca lui de acasa" si dezvaluindu-i acestuia
farmecul unic al limbii romane.
In 1870 Mihai Eminescu il introduce pe Ioan Slavici la "Junimea" si-i
face cunostinta cu Titu Maiorescu, iar in 1871, viitorul nuvelist
publica in "Convorbiri literare" comedia "Fata de birau", iar in 1872
povestea "Zana Zorilor".Intors acasa, Slavici se angajeaza practician la cancelaria avocatului
Mircea Stanescu din Arad, care era si patronul revistei locale "Gura
satului"si la care scriitorul ajunge redactor in 1873.Cu ajutorul societatii "Junimea" si a lui Maiorescu personal, Ioan
Slavici se intoarce la Viena pentru a-si termina studiile si a-si da
doctoratul, dar se imbolnaveste si sta o perioada lunga in "Spitalul
obstesc imperial regal, Sectia studentilor", fiind in pericol sa-i fie
amputat bratul stang, dar el refuza cu fermitate. in perioada
spitalizarii scrie nuvela "Popa Tanda".
Insanatosindu-se, urmeaza sfaturile lui Maiorescu si se intoarce la Iasi
in 1874, fiind gazduit in locuinta lui Samson Bogdanescu, impreuna cu
Mihai Eminescu si Miron Pompiliu. Mediul artistic si prietenia celor doi
il determina pe Slavici sa continuie activitatea literara, astfel
incat, citind la "Junimea" nuvela "Popa Tanda" pe care o refacuse, ii
determina pe junimisti sa exclame ca "in sfarsit, am dat de un
nuvelist".incurajat, Slavici continua sa scrie nuvele si publica mai intai in revista "Convorbiri literare" si in ziarul "Timpul".
In 1875 este numit profesor suplinitor de filozofie la Liceul "Matei
Basarab" tot cu sprijinul lui Titu Maiorescu, ministru al instructiei
publice.In 1881 i se acorda medalia "Bene-merenti", iar in martie 1882 este ales membru corespondent al Academiei Romane.In 1892 si, respectiv, 1896, publica volumele I si II de "Nuvele", urmand ca volumele 1II,1V,V,VI sa-i apara postum, in 1926.
La 1 ianurie 1894, Slavici, asociat cu I.L.Caragiale si cu George Cosbuc
initiaza revista "Vatra", A) carei articol-program, intitulat sugestiv
"Vorba de acasa", este semnat de cei trei mari scriitori, activitatea
revistei desfasurandu-se pana in 1896, apoi Slavici se retrage la
Magurele, fiind numit de catre Academia Romana directorul Institutului
"Ioan Ottetelesanu", care devine in mai putin de trei ani "o oaza in
mijlocul unui pustiu".La 13 decembrie 1908, intors la Bucuresti, infiinteaza ziarul "Minerva",
cu un supliment intitulat "Minerva literara ilustrata", la care
colaboreaza o generatie de tineri scriitori, ca Mihail Sadoveanu,
St.O.Iosif, Dimitrie Anghel, Emil Garleanu.La 13 decembrie 1908, intors la Bucuresti, infiinteaza ziarul "Minerva",
cu un supliment intitulat "Minerva literara ilustrata", la care
colaboreaza o generatie de tineri scriitori, ca Mihail Sadoveanu,
St.O.Iosif, Dimitrie Anghel, Emil Garleanu.
Ioan Slavici se stinge din viata la 17 august 1925 in locuinta fiicei
sale, Lavinia, fiind inmormantat la schitul "Brazi" de langa Panciu.
GEORGE BACOVIA
Poetul s-a născut în casa comerciantului Dimitrie
Vasiliu şi a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să
înveţe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un
pension din Bacău. Într-o toamna rămâne închis o noapte întreaga, din
neatenţia paracliserului, în turnul bisericii Precista din oraşul natal.
Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă
în 1899. Vădeşte mare talent la desen. Se dovedeşte foarte bun executant
la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi
dirijează. Se evidenţiază la gimnastică. În 1899 obţine premiul I pe
ţară la concursul ”Tinerimii române” pentru desen artistic de pe natură.
În 1900 se înscrie la Şcoala Militară din
Iaşi, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi
disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuşi
abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului
Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Se înscrie la Facultatea de
Drept din Bucureşti.
Colaborează la revista Arta de la Iaşi. Se
retrage de la Facultatea de Drept din Bucureşti. Se stabileşte în 1905
În Bucureşti, împreună cu fratele său Eugen.
În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din Bucureşti. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relaţiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.
În 1916 devine copist la Direcţia învăţământului
secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii. În iulie apare în
librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi.
În perioada 1917-1919 e funcţionar în Bucureşti. În 1920
devine şef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este
avansat şef de birou clasa a I-a în acelaşi minister. Se îmbolnăveşte de
plămâni şi demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.
În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediţia a II-a a volumului Plumb.
Este numit suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de
băieţi din Bacău. În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipăreşte pe cont propriu la Bacău volumulScântei galbene. Îi apare şi volumul Bucăţi de noapte,
editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcţionează ca
profesor suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de
băieţi din Bacău.
În 1928 se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se
stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară. În 1929
retipăreşte volumele Plumb şi Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Din
noiembrie 1930 până în octombie 1933, locuieşte în Bacău, fără
serviciu. În 1931 i se naşte unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea
Scriitorilor Români (S.S.R) îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei. Din
1933 se stabileşte cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârşitul
vieţii. În 1934 i se tipăreşte volumul antologic Poezii. În
1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se
înfiinţează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obţine o pensie de
10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reuneşte toate scrierile sale publicate anterior.
În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor şi
Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanţe burgheze, pentru care va
fi criticat de autorităţile comuniste. Este pus la index, dar la
mijlocul anilor ’50 este repus în circulaţie. E sărbătorit ulterior de
Ministerul Artelor, care-l şi angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuinţa sa din Bucureşti.
Este autorul unor volume de versuri şi proză scrise în
baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influenţe din
marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet
minor de critica literară, va cunoaşte treptat o receptare favorabilă,
mergând până la recunoaşterea sa ca cel mai important poet simbolist
român şi unul dintre cei mai importanţi poeţi din poezia română modernă.
Opre scrise de George Bacivia:
Glossa
Cuptor
Decor
Poveste
Noapte de vara
Lacustra
Amurg
Plumb
Pastel
Sonet.........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu